Premiile Ig Nobel în medicină
Premiul Ig Nobel este – o parodie a prestigiosului Premiu Nobel, pentru realizări care „mai întîi fac ca oamenii sa rida, iar apoi sa gindeasca” – „first make people laugh, and then make them think”.
Premiul a fost înfiinţat de Marc Abrahams şi revista de umor “Annals of Improbable Research”, în 1991. Se acordă pentru cercetări neobișnuite și ingenioase, pentru a atrage atenția și a stimula interesul oamenilor către ştiinţă, medicină şi tehnologie. Prima Ceremonie de premiere a avut loc în incinta Institutului de Tehnologie din Massachusetts. Astăzi, premiul Ig Nobel este acordat la Harvard în ajunul Premiului Nobel, fiind acordat de laureații Premiului Nobel.
Haideţi să trecem în revistă cui şi pentru ce s-au acordat premiile Ig Nobel în domeniul medicinii:
1991 – Alan Kligerman, făuritorul laxativului, eliberatorului de gaze, și inventatorul de Beano – pentru munca sa de pionierat cu lichide anti-gaz care împiedică balonarea, discomfortul și jena.
1992 – F. Kanda, E. Yagi, M. Fukuda, K. Nakajima, T. Ohta, și O. Nakata de la Centrul de Cercetare Shiseido din Yokohama – pentru studiul lor de cercetare: „Elucidarea compușilor chimici responsabili pentru mirosul neplăcut al picioarelor” şi mai ales pentru concluzia lor că „persoanele care cred că picioarele lor miros urît, au picioare urît mirositoare, iar persoanele care nu cred acest lucru, au picioarele fără miros neplăcut”.
1993 – James F. Nolan, Thomas J. Stillwell, și John P. Sands, Jr. – pentru raportul de cercetare minuțioasă: „Asistență medicală de urgență a penisului prins în fermoarul pantalonilor”.
1994 –Premiul a fost acordat în două etape. Prima etapă a fost primită de Dr. R. Dart de la Centrul pentru Studiul Otrăvurilor din Munții Stîncoși, și Dr. R. A. Gustafson de la Centrul de științe medicale de la Universitatea din Arizona pentru raportul, „Ineficiența șocului electric în tratamentul otrăvirii cu veninul șarpelui cu clopoței”. Partea a doua a fost primită de pacientul X, fost angajat al Marinei SUA, descris de Dart și Gustafson, pentru utilizarea decisivă a terapiei cu șoc electric. Șerpii cu clopoței l-au mușcat de 14 ori. După ce, animalul său de companie Crotalus viridis lutosus din nou l-a mușcat în regiunea buzei superioare, el a conectat firul de înaltă tensiune al mașinii de buză și a insistat ca vecinul să pornească motorul. După prima descărcare el a pierdut cunoștința, iar apoi a petrecut patru zile în spital, unde i-a fost modelată buza.
1995 – Marcia E. Buebel, David S. Shannahoff-Khalsa, și Michael R. Boyle – pentru studiul lor intitulat „Efectul respirației forțate prin intermediul unei nări, asupra proceselor cognitive”.
1996 – E. Kleist din Nuuk (Greenland) și H. Moi din Oslo – pentru studiul: „Transmiterea gonoreei prin papuşele gonflabile”.
1997 – Carl J. Charnetski și Francis X. Brennan, Jr. din Universitatea Wilkes, și James F. Harrison din compania Muzak Ltd., Seattle – pentru descoperirea lor precum că ascultarea muzicii Muzak (care cîntă în lifturi) stimulează producerea de imunoglobuline A, și, astfel, previn raceală.
1998 – Pacientului Y și medicilor săi, Caroline Mills, Meirion Llewelyn, David Kelly, și Peter Holt, de la Spitalul Royal Gwent, în Newport – pentru raportul medical, „un om care şi-a înțepat degetul și mirosea a puroi timp de 5 ani”.
1999 – Dr. Arvid Vatle din Stord, Norvegia – pentru colectarea și clasificarea vaselor, pe care pacienții săi le-au folosit la colectarea urinei pentru analize.
2000 – Willibrord Weijmar Schultz, Pek Van Andel, și Eduard Mooyaart din Groningen, Olanda, şi Ida Sabelis din Amsterdam – pentru raportul: „Imagistica prin rezonanță magnetică a organelor genitale masculine și feminine în timpul excitării sexuale”.
2001 – P. Barss de la Universitatea McGill – pentru activitatea de cercetare intitulată „Vătămări corporale cauzate de căderea nucilor de cocos”.
2002 – Chris McManus din University College din Londra – pentru raportul „asimetria scrotului la statuile antice”.
2003 – Eleanor Maguire, David Gadian, Ingrid Johnsrude, Catriona Bine, John Ashburner, Richard Frackowiak, și Christopher Frith din University College din Londra – pentru prezentarea dovezilor că șoferii de taxi din Londra au creierul mult mai dezvoltat decît concetățenii săi.
2004 – Steven Stack de la Wayne State University, Detroit, Michigan, și James Gundlach, de la Universitatea Auburn, Alabama – pentru raportul lor: „Impactul muzicii country asupra ratei cazurilor de suicid”.
2005 – Gregg A. Miller de la Oak Grove, Missouri – pentru inventarea Neuticles – testicule artificiale pentru cîini, care sunt disponibile în trei dimensiuni, și cu trei grade de fermitate.
2006 – Francis M. Fesmire de la Universitatea din Tennessee – pentru descoperirea precum că sughiţul se poate vindeca prin masajul rectal.
2007 – Dan Meyer şi Brian Witcombe – pentru investigarea efectelor secundare ale înghițirii sabiilor.
2008 – Rebecca Waberși Dan Ariely – pentru demonstrarea că placebo scump este mai eficient decît cel ieftin.
2009 – Donald L. Unger a Thousand Oaks, California, SUA – pentru că a dovedit experimental că pocnitul articulațiilor nu provoacă artrită. Peste șaizeci de ani, acesta a pocnit exclusiv degetele mîinii stîngi.
2010 – Simon Rietveld şi Ilja van Beest – pentru descoperirea faptului că astmul bronşic poate fi tratat pe Montagne russe (rus. американские горки).
2011 – Mirjam Tuk, Debra Trampe și Luk Warlop, în comun cu Matei Lewis, Peter Snyder, Robert Feldman, Robert Pietrzak, David Darby și Paul Maruff – pentru demonstrarea precum că oamenii cu vezica urinară plină, iau decizii mai bune cu privire la unele lucruri și mai rele cu privire la altele.
2012 – Emmanuel Ben-Soussan și Michel Antonietti – pentru consilierea medicilor care efectuează colonoscopii, cum să minimizeze şansa pacienților de a exploda.
Care este cea mai stupidă descoperire ştiinţifică după părerea Voastră? 🙂
sursa: wikipedia.org
